Abatorizarea iepurilor

ABATORIZAREA IEPURILOR DE CASA

In paralel cu dezvoltarea cuniculiculturii (creşterii iepurilor de casă) este necesar să se investească şi în construirea de abatoare pentru tăierea şi prelucrarea iepurilor de casă. În aceste abatoare trebuie să existe un flux de tăiere şi de prelucrare în sistem conveierizat, în condiţii de igienă desăvârşită şi sub control sanitar-veterinar strict.
În momentul proiectării abatoarelor de iepuri de casă, trebuie să se urmărească realizarea unei linii de sacrificare mecanizate şi automatizate, dispusă optim din punct de vedere al fluxului tehnologic, al transporturilor interioare, al spaţiului ocupat şi al organizării producţiei.

Din punct de vedere al capacităţii de sacrificare şi de prelucrare, precum şi al dotării, abatoarele de iepuri de casă se pot grupa în abatoare: mici, mijlocii şi mari. Abatoarele mici şi mijlocii, sunt dotate cu linii tehnologice specializate pentru tăierea şi prelucrarea iepurilor de casă. În abatoarele mari de păsări pot exista şi linii tehnologice pentru sacrificarea iepurilor de casă.


Sectoare de activitate în abator

Indiferent de capacitatea de sacrificare şi de nivelul tehnic al liniei tehnologice, abatoarele de iepuri de casă trebuie să prezinte următoarele sectoare de activitate:

• Sectorul de recepţie, cuprinde: spaţiu de recepţie şi de staţionare a iepurilor, spaţiu de alimentare a liniei de sacrificare, spaţiu de spălare şi de dezinfectare a cuştilor de transport, vestiare şi toaletă pentru personalul abatorului, magazie pentru cuştile folosite în abator, birou de lucru;

• Sectorul de industrializare, cuprinde: spaţiu de prelucrare iniţială (asomare, suspendare pe suportul transportorului conveierizat, sângerare, jupuire), spaţiu de eviscerare, spaţiu de prelucrare finală (îndepărtarea picioarelor de la genunchi şi de la jaret în jos, spălarea carcaselor la duş cu apă rece, fasonarea carcaselor), spaţiu de zvântare, spaţiu de răcire, spaţiu de sortare, tranşare şi ambalare, precum şi spaţii auxiliare;

• Sectorul de depozitare şi expediţie, cuprinde: spaţii de depozitare pentru carne refrigerată şi congelată, precum şi un spaţiu suplimentar cu un coridor de expediţie;

• Sectorul de prelucrare a subproduselor necomestibile şi alte deşeuri organice, cuprinde: spaţiu de colectare iniţială a subproduselor şi spaţiu de prelucrare cu anexele respective;

• Sectoarele auxiliare, cuprind: centrala frigorifică, fabrica de gheaţă, centrala termică, staţia de alimentare cu apă potabilă, staţia de epurare a apelor uzate, post trafo, depozit de ambalaje, atelier mecanic, spaţiu de spălare a navetelor de material plastic folosite în abator pentru manipularea iepurilor, spălătorie pentru echipamentul de protecţie, punct sanitar-veterinar, sală de mese ş.a.


Criterii sanitar-veterinare

Abatoarele de iepuri de casă trebuie să îndeplinească exigenţele sanitar-veterinare începând chiar de la proiectarea acestora, apoi pe parcursul realizării lor, şi, în final, de-a lungul exploatării. Pentru realizarea acestor exigenţe trebuie să avem în vedere următoarele aspecte:

• Amplasarea abatorului: în afara localităţilor, pe terenuri plane, uscate, ferite de vânturi dominante, cu apă subterană la o adâncime adecvată, cu acces la şosele şi la calea ferată, la o distanţă convenabilă de linia de înaltă tensiune şi de o sursă de apă potabilă, în zone lipsite de factori nocivi;





• Construcţia spaţiilor tehnologice: realizarea unui flux de producţie coerent, fără intersectarea zonelor murdare şi curate; dispunerea spaţiilor şi a locurilor de lucru în succesiunea operaţiilor tehnologice; spaţiile folosite pentru produsele comestibile să fie complet separate (până în tavan) şi distincte de spaţiile cu produse necomestibile; materialele folosite în construcţie să fie impermeabile, nealunecoase, rezistente la uzură şi coroziune (la apă caldă, substanţe dezinfectante şi pentru curăţenie etc.); pereţii interiori şi stâlpii de susţinere din spaţiile tehnologice acoperiţi cu plăci de faianţă albă sau de culoare foarte deschisă; pervazul ferestrelor înclinat la 45o; locul de unire a pereţilor cu pardoseala şi cu tavanul trebuie să fie rotunjit; uşile să fie suficient de largi şi lipsite de prag; uşile care comunică cu exteriorul să se deschidă bine şi să fie echipate cu dispozitive automate de închidere; iluminarea spaţiilor tehnologice cu tuburi fluorescente dimesnionate adecvat spaţiului; asigurarea de instalaţii termice, frigorifice şi de ventilaţie adecvate; dimensionarea reţelei de aprovizionare cu apă în vederea satisfacerii necesarului de apă pentru prelucrarea carcaselor, menţinerea curăţeniei, nevoile personalului, fabricarea gheţii ş.a.; reţeaua de canalizare trebuie să asigure îndepărtarea permanentă şi rapidă a apelor uzate;

• Utilajele din abatoarele de iepuri: trebuie să fie confecţionate din materiale neabsorbante, netoxice, inodore, rezistente la solicitările mecanice, la acţiunea căldurii, a acizilor şi a substanţelor chimice utilizate pentru curăţenie şi dezinfecţie; pentru unele părţi ale utilajelor sau recipientelor, tăvilor, blaturilor la mesele de tranşare se pot utiliza şi materiale plastice admise de normele sanitar-veterinare; părţile din utilaj care vin în contact cu carnea se pot construi din oţel inoxidabil, din aliaje sau din material plastic cu caracteristici corespunzătoare; utilajul trebuie să aibă colţurile rotunjite, suprafeţele netede şi lipsite de porţiuni, crăpături sau scobituri, care să reţină materiile organice;

• Epurarea apelor reziduale se poate realiza prin utilizarea unui coagulant (floculant TI, în asociere cu lapte de var, urmate de o fază de epurare biologică) sau a unei tehnici mecanico-biologice; periodic se recurge la determinarea gradului de epurare a apelor prin metode de laborator.

Un element important în succesul economic al abatorizării iepurilor de casă îl reprezintă corelarea graficului de producţie al fermelor cu datele pentru livrarea animalelor la abator la încheierea ciclului de creştere a tineretului sau de exploatare a adulţilor.